Nu m-a lovit la vederea vreunui banner publicitar, reclama din revista, show de televiziune sau mai ştiu eu ce. Nu a fost doar din dorinţa de a fi mai diferit pentru că e în latină (deşi ar fi un mini-motiv:P). Motivul e mult mai personal şi apropiat de viaţa mea...De fapt, dacă e să stau puţin pe gânduri cred că e destul obiectiv.
Dar, destul cu toate aburelile şi tot suspansul ăsta pentru nimic. Să trecem la oile noastre şi să îmi justific ce am de justificat, să mă pot şi eu culca:P că de o oră mă strădui să termin doar rândurile de mai sus. Cât o să mă ţină ce urmează oare?of, of...:P
De fapt, răspunsul e destul de simplu. Ce m-a determinat să folosesc această expresie binecunoscută latină? Experienţa cotidianului !
Dar, din respect, să dezvoltăm:P...Nu vi s-a întâmplat pe parcursul monoton şi totodată plin de diverse experienţe, al vieţii să treceţi prin anumite momente în care să faceţi legătura, automat, între acel moment şi un altul din trecut?Spre exemplu, la mirosul de fum de la camion, să vă amintiţi că în tinereţe treceaţi pe lângă un loc unde mirosea aşa, sau o schimbare de clima (innorat, senin) să vă amintească de anumite zile în care vă simţeaţi fericiţi astfel dându-vă impresia că şi atunci sunteţi la fel, fără motiv logic?
Eh, aceste experienţe m-au dus cu gândul la scrierea acestor lucruri pentru că am considerat interesant modul în care funcţionează creierul nostru, chiar şi când nu observăm aceste mici minuni. Deşi nu întotdeauna vedem acest lucru, mintea noastră acumulează o cantitate enormă de imagini, stări, cuvinte şi aşa mai departe, care mai târziu sunt conectate cu te miri ce din prezentul respectiv.
Un alt lucru care l-am observat, cel puţin la mine, este că de multe ori când acest lucru se întâmplă, mă cuprinde o stare de melancolie şi regret după vremurile trecute în care acele stări, imagini sau mirosuri chiar, au fost de domeniul prezentului. De aici, am tras concluzia că de multe ori ne complacem să trăim mai degrabă în trecut şi în tot ce ne-a adus acel timp, decât să ne concentrăm mai mult pe momentele prezentului şi să încercăm să le trăim la intensitate maximă.
Nu spun că eu asta fac totdeauna, pentru că din punctul ăsta de vedere sunt foarte melancolic, deseori fiind copleşit de amintiri şi de emoţiile care acestea le aduc asupra mea. Însă, ceea ce am vrut să dovedesc prin titlul blogului este că trebuie să existe un anumit echilibru între viaţa trăită din plin în prezent şi preţuirea amintirilor pentru ceea ce înseamnă ele în viaţa noastră. Mă refer la „învăţatul din greşelile trecutului” „rememorea bucuriilor şi momentelor demne de ţinut minte” şi alte lecţii de acest gen, fără a lăsa aceste amintiri să ne ţină într-un continuu trecut-prezent.
Post-Scriptum :P :După cum se poate observa destul de clar (dacă nu e destul de clar, e vina fontului pus la dispoziţie de Blogger nu a mea:P), sub acest titlu despre care am scris mai sus, se afla un alt citat care poate provoca discuţii, dar acestea într-o postare viitoare.....până atunci.....CARPE DIEM.......
0 comments:
Trimiteţi un comentariu