~REQUIEM...~

De multe ori, cuvintele şi toate efectele pe care încercăm să le imprimăm cu ajutorul lor asupra sentimentelor noastre, pălesc în faţa anumitor momente din viaţa noastră. Acesta este un astfel de caz....Nu voi încerca să descriu stilistic sau cine ştie cum această încercare care a lovit în plin Biserica noastră în aceste zile de sărbătoare când Emanuela Şuclea, 23 de ani, a părăsit această lume plecând spre o patrie mult mai bună, cea cerească. Voi lăsa pozele blogului său să vorbească...

Nu am ce adăuga la cele de mai sus, decât un mesaj pentru cei îndureraţi de această nefericită ocazie: Fiecare om moare la vremea hotărâtă; Scopul nostru nu trebuie să fie a trăi pentru totdeauna pe acest Pământ, ci a lăsa în urmă ceva demn de amintit...Ella (cum o cunoaştem majoritatea) nu a lăsat în urmă doar lacrimi şi suferinţă, ci deasupra tuturor acestor necazuri a lăsat amintirea unui zâmbet, a unei persoane iubitoare şi plină de compasiune, credincioasă şi gata să ajute. Sunt sigur că în aceste momente tulburi, ea priveşte pe cei dragi sieşi, zâmbind, amintindu-şi clipele frumoase petrecute alături de ei pe acest tărâm efemer. Îmi imaginez că Ella, cum a ajuns Acasă, a început să fotografieze din înălţimi peisajul feeric al Cerurilor, la fel cum de multe ori a înfrumuseţat peisajele minunate care le-a străbătut în scurta perioadă petrecută sub cerul albastru...